Qur’ān a explicat: Abrogarea și abrogatul

---

În al cincilea an de la chemarea lui Muḥammad la Mecca, unde s-au adunat oamenii din Quraysh, păgânii și musulmanii, Muḥammad a venit să se alăture adunării lor. La scurt timp după aceea, el le-a recitat primele versete din surā al-Najm:

“Ce părere ai despre ei [zeitățile], Lât și Uuzzâ (19) precum și Manât, acel al treilea altul… …”(Q 53:19-20), adăugând: “Aceștia sunt idolii de rang superior; se așteaptă mijlocirea lor”. ¹

Cu această propoziție, Muḥammad admite că idolii lui Quraysh aveau puterea de a mijloci. El a făcut acest lucru, probabil pentru a primi aprobarea publicului său. Imediat, toți membrii consiliului, musulmani și idolatri deopotrivă, inclusiv Muḥammad, s-au grăbit să se prosterneze în fața cerului. Quraysh a crezut că începuse o nouă eră, în care facțiunile din Mecca se vor uni. ²

Dar câteva zile mai târziu, Muḥammad și-a retras declarația, declarând că ceea ce spusese fusese o scăpare a limbii, o intruziune a Satanei și că Allah a abrogat cuvintele Satanei. Apoi a recitat:

“Noi nu am trimis niciun Mesager sau Profet înaintea ta care să nu recite (ceea ce i-a fost revelat) fără ca Diavolul să încerce să intervină [pentru a semăna îndoială în inimile oamenilor cu privire la] recitarea sa. Allah abrogă ceea ce sugerează diavolul, iar Allah își întărește versetele. Allah este Atotștiutor și Atotînțelept …”(Q 22.52).

Acest verset (Q 22.52) conține una dintre cele mai timpurii aluzii la abrogare^D din Qur’ān. Mai târziu, abrogarea va ocupa un rol crucial în știința interpretării.

Abordarea în Qur’ān

Cuvântul arab pentru abrogare este naskh, care înseamnă “a copia”. A face Naskh de o carte înseamnă “a copia cartea și a o scrie, cuvânt cu cuvânt”. Cuvântul abrogare înseamnă, de asemenea, “a anula”. De exemplu, atunci când se spune că legislativul a născocit o lege, înseamnă că a anulat-o.

• Ștergerea versetului din Qur’ān.
  Această ștergere este ușor de observat în versetul referitor la incidentul “versetelor satanice” omise, menționat mai sus:”dar Dumnezeu anulează ceea ce aruncă Satana; apoi Dumnezeu îi confirmă semnele…” (Q 22.52).
  
• Substituirea unui verset cu altul.
  Aceasta este menționată în următorul verset:”Și ori de câte ori înlocuim un verset cu altul…” (Q 16.101).
  

Abrogația este una dintre ramurile științelor din Qur’ān. Cercetătorii Islāmīk necesită cunoașterea principiilor și utilizărilor cunoscute ale abrogării ca o condiție prealabilă înainte de a practica interpretarea Coranului. S-a spus:

“Nimănui nu îi este permis să interpreteze [Coranul], până când nu cunoaște [versetele] abrogative și [versetele] abrogate ale acestuia.” ⁴

Cărțile de știință coranică abundă în recomandări care subliniază necesitatea de a înțelege abrogarea. ⁵

Domeniul abrogării este sistemul jurisprudențial în care abrogarea face ca “ceea ce este permis să fie interzis, iar ceea ce este interzis să fie permis”. Aceasta face ca ceea ce este permis să fie ilegal și ceea ce este ilegal să fie permis.” ⁶

Relaxarea include și aspecte socio-politice. De exemplu, orice tendință spre pace din Qur’ān este abrogată. Cel mai cunoscut verset abrogativ este cel al sabiei (al-Sayf ):

“Dar când lunile sacre^D vor fi trecut, ucideți-i pe idolatri oriunde îi veți găsi…”(Q 9.5).

Acest verset anume abrogă 114 alte versete care îndeamnă la pace și toleranță față de nemusulmani. ⁷

Modalități de abrogare

Abordarea împarte versetele în funcție de următoarele moduri:

1. Versurile a căror recitare este abrogată, dar ale căror reguli rămân în vigoare.

Unul exemplu este versetul despre lapidare^D (al-rajm):

“Dacă un bătrân și o bătrână au săvârșit adulter, ucideți-i cu pietre. Aceasta este cu siguranță o pedeapsă de la Allah.” ⁸

Se spune că versetul din al-rajm a fost parte din surā al-Aḥzāb (Q 33). ⁹ Erudiții musulmani susțin că motivul pentru anularea citirii unor astfel de versete (prin eliminarea lor din Qur’ān – în timp ce hotărârea este încă în vigoare) este acela de a testa supunerea musulmanilor.

Adevărul este că existența acestui tip de abrogare provine din natura dubioasă a compilației Coranului (vezi articolul “Compilarea Coranului.”). Dr. Nas.r Ḥāmid Abū Zayd^“ crede că motivul pentru care versetul al-rajm nu a fost inclus în Qur’ān se datorează prevalenței adulterului…

“în societate, ca și cum a nu scrie textul [conform unei narațiuni] ar fi fost pentru a nu-i descuraja pe oameni să vină la Islām.” ¹⁰

2 – Versurile a căror hotărâre a fost abrogată, dar a căror recitare rămâne în vigoare.

Acest mod este cel care se găsește în scrierile despre “abrogare și abrogat”.¹¹ Al-Zarkashī spune că acest tip de abrogare se găsește în șaizeci și trei de sūras. ¹² Un exemplu este acest verset:

”  …dar iartă-i și evită-i până când Dumnezeu va aduce porunca Sa…” (Q 2.109).

Acest verset le poruncește musulmanilor să fie buni cu oamenii Cărții, dar hotărârea sa este abrogată de textele care le poruncesc să lupte (Q 9.5, 29). ¹³

3 – Versurile ale căror lecturi și reguli sunt abrogate.

Un exemplu al acestui mod a fost descris de ‘Ā’isha. Ea a spus că există în Qur’ān

“zece tetine cunoscute [pentru alăptarea adulților]. Apoi, ele sunt abrogate de cinci dintre cele cunoscute. Apoi el [Muḥammad] a murit și ele fac parte din ceea ce se citește în Qur’ān.” ¹⁴

Erudiții musulmani au explicat că a spune “și ele [versetele] sunt ceea ce se citește” nu înseamnă că recitarea lor încă avea loc atunci când Muḥammad a murit, ci că recitarea lor a fost abrogată chiar înainte de moartea sa. Aceasta poate însemna, de asemenea, că recitarea lor a fost abrogată înainte de moartea sa, dar vestea nu a ajuns la toți musulmanii. Prin urmare, unii dintre acești musulmani neinformați au continuat să o folosească. Despre aceste versete, Abū Mūsā al-Ash’arī a spus:

“Au fost trimiși aici jos [,] și apoi au fost duși înapoi sus.” ¹⁵

Un alt caz, cel al “versetelor uitate”, poate fi văzut, de asemenea, ca un mod de abrogare. Aceste “versete uitate” sunt menționate în Q 2.106: ”  …sau te fac să uiți. …” În această situație, uitarea lui Muḥammad este văzută ca un fel de abrogare. ¹⁶ În unele lecturi ale Qur’ānului, este menționat cuvântul uitat . Expresia “Cu orice verset pe care îl putem anula sau vă putem face să uitați”este citită în codexul lui Ibn Mas’ūd ca “Noi nu vă facem să uitați un verset sau să îl abrogăm”. În schimb, Sa’d Ibn Abī Waqqās are o variantă de citire a versetului care sună astfel:

“Noi nu abrogăm niciuna dintre revelațiile noastre, altfel o vei uita”, aici lectura lui Sa’d înseamnă “sau altfel o vei uita, O Muḥammad”¹⁷.

Unelte de revocare

Erudiții musulmani, care au căutat abrogarea unui verset, se bazează în primul rând pe Qur’ān pentru orientare. Cu toate acestea, unii cred că cuvintele și acțiunile lui Muḥammad pot servi, de asemenea, ca un instrument:

1 – Pe baza versetului:

““Orice verset pe care îl vom anula sau vă vom face să uitați, vom aduce unul mai bun decât acesta sau unul asemănător…”(Q 2:106),

Erudiții islāmici spun că Qur’ān-ul poate fi abrogat doar de Qur’ān. Nu există nici un dezacord asupra acestui principiu între savanții musulmani.

2 – Alții spun că este posibil ca sunna de Muḥammad, care prescrie un mod de viață islāmic bazat pe relatări narative ale spuselor lui Muḥammad (ḥadīths^D) sau ale acțiunilor, să abroge Qur’ān-ul. Cu toate acestea, savanții musulmani nu sunt de acord cu privire la acest aspect. Deși unii resping principiul că ḥadīth abrogă Qur’ān-ul, majoritatea susțin că, dacă ḥadīth este fiabil, abrogarea este permisă. Acest punct de vedere se bazează pe descrierea lui Muḥammad în acest verset:

”  …și nu vorbește din poftă!” (Q 53.3). ¹⁸

Ca bază pentru decizia lor, savanții adoptă încă un alt verset care poruncește ascultare față de Muḥammad:

” Și ceea ce vă dă Apostolul, luați; iar ceea ce vă interzice, abțineți-vă…” (Q 59.7). ¹⁹

Un exemplu de astfel de aplicare este faptul că “legatul … către … părinți”(Q 2.180) este abrogat de spusele lui Muḥammad:

“Nu face un legat pentru un moștenitor” ^20.

Abordarea unică la Qur’ān

Ecologi ai Islāmului spun că fenomenul abrogării este o trăsătură distinctivă a Islāmului și nu este aplicabil la nicio altă religie. ²¹ Pentru a înțelege de ce acest fenomen este unic pentru Qur’ān, trebuie să studiem istoria textului coranic. Compunerea Coranului este legată de circumstanțele chemării lui Muḥammad la Mecca și Medina. Acolo, prin intermediul Coranului, Muḥammad a încercat să abordeze diverse probleme politice și sociale. Deoarece realitățile locale se schimbau în mod constant, Muḥammad a continuat să abroge, să înlocuiască și să șteargă părți din Coran.

Prin urmare, considerăm că fenomenul abrogării este un fenomen clar explicabil. Dar, din moment ce Muḥammad spusese că versetele Coranului i-au fost revelate de sus, el a transformat acest fenomen ușor de înțeles într-unul confuz, în care … procesul de abrogare dă impresia că Allah nu se poate hotărî, … o percepție care contravine naturii divinității așa cum este înțeleasă de creștini și musulmani.

Importanța studiului abrogării

Muḥammad a lucrat timp de douăzeci și trei de ani pentru a-și răspândi mesajul. De-a lungul acestor ani, el a experimentat schimbări politice și sociale, care sunt reluate în Qur’ān, inclusiv abrogarea. Astfel, pentru a aborda fenomenul abrogării, trebuie să studiem viața de zi cu zi a proselitismului islāmic.

Când Muḥammad era în Mecca, el era doar un dătător de vești bune și un “învățător’. De aceea, oratoriile (discursurile) sale au fost ținute într-o manieră instructivă sau lămuritoare. Cu toate acestea, în Madinah, când a devenit un lider de neegalat, Qur’ān-ul a început să trateze chestiuni legislative și politice.

De aceea, studiul abrogării este unul dintre instrumentele de descoperire a dezvoltării teoretice și doctrinare a Islāmului. Cunoașterea hotărârii abrogate, a motivului pentru care un verset a fost abrogat și a autorității cu care a fost abrogat, ajută la înțelegerea istoriei lui Muḥammad, în special, și a istoriei timpurii a Islāmului, în general.

În plus, deoarece versetele abrogate aparțin perioadei anterioare a ministeriatului lui Muḥammad, studiul abrogării ajută la studierea aranjamentului textelor Coranului. Atunci când Qur’ān a fost compilat, nu s-a luat în considerare problema aranjamentului dintre abrogare și abrogat. Ca urmare, există cazuri în Qur’ān în care versetul abrogator precede versetul abrogat, în loc să îl urmeze, așa cum ar trebui. Astfel de neconcordanțe rezultă din procedura arbitrară de compilare a Qur’ān-ului. Cartea al-Burhān fī ‘Ulūm al-Qur’ān de al-Zarkashī tratează această problemă și include aceste exemple ²².

1 . Versul

‘Umar Ibn al-Khaṭṭāb, în timpul califatului său, a anulat, de asemenea, “căsătoria temporară pentru plăcere” (mut’a^{D căsătorie), care este permisă de Qur’ān în surā al-Nisā (Q 4.24).}

În plus, șiiții au încetat să mai practice o observanță islamică atunci când au “abrogat rugăciunea fixă de vineri cu un text din Coran (Q 62.9)”30.

În afară de aceste cazuri excepționale, nimeni nu a mai îndrăznit de atunci să abroge alte versete din Qur’ān, oricât de necesare ar fi. Fără abrogarea multor versete problematice ale Coranului, cum ar fi versetul Sabiei (Q 9.5), Coranul nu poate evolua pentru a se adapta la lumea în schimbare a adepților săi în viața de zi cu zi și în relațiile cu nemusulmanii.

Studiul abrogării în Qur’ān relevă corelația Qur’ān-ului cu realitățile cotidiene din viața lui Muḥammad. În compunerea Coranului, Muḥammad a luat în considerare circumstanțele acestei realități în schimbare. Astăzi, fără îndoială, avansarea Islāmului depinde, în mod condiționat, de conștientizarea necesității de a activa din nou fenomenul abrogării în Coran, finalizând astfel călătoria abrogării.

---

Note

1. Ibn Kathir 10: 84-85.
2. al-Ṭabari 16: 603-604.
3. al-Suyūṭi, al-Itqān 1435-1436; al-Zarkashi 2: 29.
4. al-Suyūṭi, al-Itqān 1435; al-Zarkashi 2: 29.
5. Ibn al-Jawzi, Nawāsikh 104-110.
6. al-Ṭabari 2: 388.
7. al-Zarkashi 2: 40.
8. Ibid. 2: 35.
9. al-Zarkashi 2: 35; comparați cu al-Baghdādi 52-53 și Ibn al-Jawzi, Nawāsikh 114-116.
10. Abū Zayd 130.
11. al-Suyūṭi, al-Itqān 1441.
12. al-Zarkashi 2: 37.
13. Ibn al-Jawzi, Nawāsikh137.
14. al-Suyūṭi, al-Itqān 1440; al-Zarkashi 2: 39.
15. al-Suyūṭi, al-Itqān 1440-1441; al-Zarkashi 2: 39; comparați cu Ibn al-Jawzi, Nawāsikh 110
16. al-Suyūṭi, al-Itqān 1440-1441; al-Zarkashi 2: 39; comparați cu Ibn al-Jawzi, Nawāsikh 110
17. al-Ṭabari 2: 391.
18. Ibid. 2: 392.
19. al-Suyūṭi, al-Itqān 1436-1437; al-Zarkashi 2: 31; comparați cu Shu’la 44.
20. al-Makki 79.
21. Ibid. 78-79.
22. al-Suyūṭi, al-Itqān 1436.
23. al-Zarkashi 2: 38.
24. al-‘Alawi, Min Qāmūs al-Turāth 195.
25. al-Rāzi, Tafsīr 3: 244.
27. Enciclopedia Qur’ān 1: 13.
28. Shu’la 46.
29. Abū Zayd 131.
30. Ibid.
31. al-Ṭabari 11: 522.
32. al-‘Alawi, Min Qāmūs al-Turāth 200.

---

Toate drepturile rezervate. Folosit și tradus în limba franceză cu permisiunea TheQuran.com Group
Toate drepturile rezervate. Folosit și tradus în limba franceză cu permisiunea TheQuran.com Group.